În seria manifestãrilor populare de varã cu caracter de spectacol  restrâns axate pe joc se înscrie şi Drãgaica, obicei care se practicã de Sãrbãtoarea Sânzienelor (celebratã la 24 iunie ).

Nãscutã dintr-un strãvechi cult al Soarelui, Drãgaica nu şi-a pierdut coloratura pagânã, deşi este asociatã cu o mare aniversare creştinã, Naşterea Sfântului Ioan Botezãtorul. Drăgaica este sãrbãtoarea popularã închinatã  coacerii grâului, când se spune cã se pot  aduna cu succes plantele de leac din pãduri. Se crede cã, dacã se prãznuieşte acest Sfânt, Soarele nu-şi mai strãbate  drumul drept, ci într-o linie tremuratã. În aceastã zi, fetele ies pe câmpuri,  culeg flori de Sânziene şi le împletesc în cununi. Cu ele se întorc acasã şi le aruncã peste casã sau peste grajdul vitelor. Dacã cununile se agaţã de casã, fata care a aruncat-o se mãritã în acest an.

Obiceiurile din noaptea de sânzîiene dovedesc conservatorismul fantastic al tradiţiei româneşti, cu mult mai veche decât istoria. De la geto-daci, Sintienele au pãtruns în mitofolclorul nostru, sub numele de Sânzîiene, Frumoase, Minunate, Drãgãici.

Obiceiul Drãgãicii este menţionat în ’’ Descrierea Moldovei  ’’ de cãtre Dimitrie  Cantemir.

Eroina principalã poartã numele de Drãgaicã, Drãgãiţã, Împãrãteasã, ea fiind aleasã dintre toate celelalte fete, ca cea mai tânãrã  şi frumoasã, fiind ’’regina holdelor’’,’’stãpâna surorilor’’. Ea pune la cale Drãgaica, adunã ceata la ea cu vreo trei sãptãmâni înainte de Sânziene. Personajele principale sunt:  mireasa, bãieţoiul, 4-6 fete însoţitoare. Mireasa este îmbrãcatã ca o mireasã, bãieţoiul are pe cap o cãciulã ornatã cu mãrgele şi hurmuz,  la brâu înfiptã o batistã albã,  în mânã ţine o sabie. Drãgãicile sunt îmbrãcate în cãmãşi cusute, poartã boscele sau şorţuri, iar la mijloc sunt încinse cu tichii de la copii. Ele poartã mãrgele, brãţãri şi alte obiecte de podoabã.Textul cel mai cunoscut  în localitãţile Izvoarele şi Zimnicele  este urmãtorul:’’Hai, Drãgaicã, sã sãrim,/ Sã sãrim, sã rãsãrim,/ Cã ştii iarna ce pãţim,/Cu mãlai din râşnicoarã,/ Cu peşte din undicioarã,/ Şi-au venit drãgãicile,/sã reteze spicele, / drãgãcioiul drugile,/ spicele sunt mãricele,/Drãgãicle-s mititele/ Au plecat la floricele,/ Îmbrãcate cu boscele,/ Mor bãieţii dupã ele/ Şi-a venit vara bogatã/cu tichii de la copii,/cu mãrgele de la fete,/ şi brãţãri de la neveste.

Sãrbãtoarea Drãgãicii se ţine cu scopul de a apãra holdele şi semãnãturile, de grindinã, de coropişniţe şi de viermi.În Teleorman, acest obicei este întâlnit în zona Zimnicea, în localitãţile:Țigănești, Izvoarele, Ştorobãneasa, Zimnicele.

Se spune că, fetele şi bãieţii  care vor sã se cãsãtoreascã se strâng în unele sate, seara în ajun de Sânzîiene. Bãieţii fac ruguri, aprind faclii şi le învârtesc în sensul mişcãrii soarelui spre apus strigând:

’’ Du-te soare, vino lunã, /Sânziienele  de-mbunã/ Sã le creascã floare- floare/ Galbenã mirositoare/  Fetele sã o adune/  Sã le prindã în cunune/ Sã le punã-n pãlãrie/ toate pentru cununie / Babele sã le rãsteascã/ Pânã-n toamnã sã nunteascã’’.